HĂNȚEȘTIUL
Hănțeștiul pe Siret din județul Suceava este o străveche așezare umană a spațiului geografico-istoric nord moldav, atestată archeologic încă din neolitic și documentar din 15 iunie 1431, în penultimul an de domnie a lui Alexandru cel Bun. Din zorii antichității și până astăzi, satul și-a continuat neîntrerupt existența prin veacuri, fiindu-i confirmată evoluția istorică printr-o multitudine de izvoare arheologice (unelte, ceramică, obiecte de cult creștine, construcții civile și religioase), epigrafice (inscripții pe piatră, lemn sau metal), documentare (colecțiile de documente medievale ori modern aflate în arhive), lingvistice și literare (dicționare, cronici, enciclopedii, studii), juridice (colecții de acte normative și legi), heraldice (steme, blazoane), iconografice (picture religioasă în frescă, icoane vechi), etnografice și folclorice (mărturiile arhitectonice tradiționale, obiecte de port, antologii), audio-vizuale (ziare, reviste, forografii, filme) și cartografice (hărți, planuri și reprezentări grafice românești și străine). Situat în apropierea vechii capitale a Moldovei (Suceava), în spațiul geographic cu o înfățișare inedită al Văii Siretului, Hănțeștiul și-a marcat într-un mod original periplul multisecular în filele istoriei ,,Țării de Sus”.
La 15 iunie 1431, domnul Moldovei Alexandru cel Bun dăruia vornicului Cupcici mai multe sate, împreună cu Hănțeștiul, printr-un uric (act de danie) emis la cancelaria de la Suceava. Fiind cel mai important document care consfințește vechimea de peste jumătate de mileniu a satului, îi vom reproduce partial atât textul original scris în slavonă, cât și traducerea din 1931, aparținând istoricului documentarist M. Costăchescu.
– Fragment din textul slavon al primei atestări docmentare a Hănțeștiului-
– Fragment din traducerea textului slavon al uricului din 15 iunie 1431, realizată de M. Costăchescu în 1931 –
Prima atestare documentară a satului Berești datează din 17 martie 1492, printr-un act emis la Suceava, în timpul domnitorului Ștefan cel Mare, care confirmă o împărțeală între urmașii lui Jurja Jumătate și ai fraților acestuia Mândrea și Ștefan Jumătate, pe satele ”Mândreștii, Șerbăneștii și Jumătățenii” .
Prima atestare documentară a satului Arțari este consemnată în 1956, prin menționarea numelui său în ,,Indicatorul alfabetic al localităților din R.P.R.”, făcând parte din comuna Hănțești.